"Dan Barbilian nu a fost legionar convins"

Profesorul Alexandru Popescu-Zorica risca sa aiba succes
"Dan Barbilian nu a fost legionar convins"

Profesorul Alexandru Popescu-Zorica risca sa aiba succes. Provenit dintr-o familie bogata, cu un tata politician cunoscut în epoca, Alexandru începuse o cariera universitara de matematician. Comunistii i-au schimbat directia. Domnul Zorica, azi aproape nonagenar, a acceptat sa stam de vorba despre epoca pe care a trait-o.   Jurnalul National: Tatal dvs. era avocat si sef al taranistilor din Ilfov. Nu v-a tentat sa va bagati în politica?Alexandru Popescu-Zorica: M-am nascut la 28 martie 1920. Tata, provenit dintr-o familie de negustori medii de la Buzau, despre care se spunea ca au avut la origine un fel de haiduci ce vamuiau comerciantii care treceau prin Întorsura Buzaului, a avut ambitie. A facut Dreptul, era un avocat de succes. Dupa primul razboi mondial avea ceva faima, capatase Ordinul Mihai Viteazul pe front si s-a apucat de politica, cu Ion Mihalache. A fost unul dintre cei cinci fondatori ai Partidului Ţaranesc, a ajuns deputat si prefect de Ilfov. Aveam o stare materiala buna, asa ca am putut sa îmi vad de matematica, pasiunea mea. Tata, care mersese bine în liceu, primise premii carti de matematica. Le-am descoperit de când eram copil si m-au pasionat. Nu am facut politica activa, dar asta nu m-a scutit de puscarie.   De ce ati intrat la închisoare?Pentru nimic, practic. Am stat între 1951 si 1954, pentru o presupusa omisiune de denunt. Primisem acasa un inginer, Serban Cosac, despre care nu stiam ca fusese legionar si era dat în urmarire înca de la rebeliune. Au intrat la apa cinci familii pe care le vizitase, fara nici o vina. M-au arestat la 5 iulie 1951. Am fost condamnat la trei ani de închisoare. Nu m-au batut în ancheta, securistii aia faceau gimnaziul la seral si îi mai atrageam cu probleme de matematica. La puscarie am stat cu Paleologu, care mi s-a parut un om slab.   Port taranescDespre tatal dumneavoastra, Nicolae, se spune ca i-a tradat pe Maniu si Mihalache, comparând ca martor al acuzarii în procesul PNŢ, fapt pentru care a fost eliberat din puscarie. Asa afirma, de exemplu, Cicerone Ionitoiu, care sugereaza ca a cazut la întelegere cu Nicolschi, sa fie eliberat dupa proces... Da, a fost martor, dar nu a tradat. În marturia lui a facut apel la statutul partidului. Nu a facut întelegere cu Nicolschi. A fost eliberat prin interventia lui CI Parhon, care prezida Parlamentul si era procomunist. Trebuia sa se casatoreasca sora mea si socrul ei, Ianculescu, era prieten cu Parhon, de asta l-au eliberat la 24 ianuarie 1948. Tata a murit de embolie la scurt timp, la 23 noiembrie 1948. Cine stie ce ar fi patit daca nu murea. A murit tânar, cu toate ca era voinic si în familie am fost toti longevivi.   Când a fost parlamentar?A fost ales în 1928 si pâna în 1933 a fost "la putere", a fost si prefect de Ilfov. Am si o poza cu el chiar din 1918, când el cu Mihalache, Berbecaru, Vagaunescu si înca un coleg, toti întorsi de pe front, au fondat Partidul Ţaranesc. Maniu si Mihalache va frecventau acasa? Umbla Mihalache în mod normal cu camesoi si itari sau era doar o fita pentru aparitiile publice? Da, veneau amândoi, îi primea tata la o masa mare, aflata într-un corp de cladire distrus de bombardament, în 1944. Am amintiri cu ei, le dadeam buna ziua dupa care tata ne facea un semn sa iesim, ca aveau de discutat politica. Pe Mihalache l-am vazut numai îmbracat taraneste. Avea un brâu mare, ma impresiona. Si pe Virgil Madgearu l-am cunoscut bine, era un domn serios. Îl vedeam la Sinaia sau la mare, la Carmen Silva. În 1939-1940 îi promisese lui tata ca îmi face rost de o bursa în Anglia, fiindca veneau timpuri grele. Nu a mai apucat, saracul, l-au asasinat legionarii. Cine stie unde eram acum daca reuseam sa plec... Madgearu era seful direct al lui tata pe linie de partid, el era presedinte la Ilfov, tata secretar general. I-a spus odata lui tata ca m-a laudat profesorul meu Mihoc, si a fost foarte mândru.   Când ati intrat la Matematica era puternica acolo organizatia legionara? Se bateau legionarii cu colegii evrei? Când am intrat eu erau ceva legionari în anul trei. Îl tin minte pe Sabac, care a facut cariera de matematician si a reusit sa-si ascunda trecutul. Mai erau Mercureanu si Flondor, din familii de legionari. La noi atmosfera era calma, nu ieseau batai ca la Medicina. Eu eram prieten cu colegii evrei, cu Preciado si Saikin, faceam probleme împreuna, le publicam. La rebeliune au fost ceva tensiuni. Eu eram ostil legionarilor dupa asasinarea lui Madgearu. Când i-a terminat Antonescu pe legionari am trimis, cu un grup de colegi, la ziarul Universul o telegrama de multumire catre maresal. Colegii legionari nu au vrut sa ma lase sa intru în facultate, mi-au pus o mâna-n piept. În câteva zile s-au calmat. În timpul regimului legionar si tata a fost în pericol, îl cautau. A trebuit sa doarma la un general Gârleanu, sa se ascunda. Partidul era desfiintat din 1938, oficial, dar ei activau. Tata tinea sedinte de partid la Carul cu Bere.   Stiu ca ati fost asistentul poetului si matematicianului Ion Barbu, pe numele real Dan Barbilian. El zicea ca s-a culcat cu peste 4.000 de femei. E adevarat ca avea asemenea lipici la dame? He, he, eu stiu numai de vreo 2.000, dar din astea cine stie câte erau numai niste simple curve de bordel...   Cum ati scapat de front? Avusesem o operatie grea în 1937, asa ca nu m-au luat în armata. Dupa facultate am ramas în universitate ca asistent al lui Barbilian.   De ce se facuse Dan Barbilian legionar? Îsi dorea sa ajunga profesor plin. Din invidie, poate, profesorul Ţiteica îi blocase cariera, îl tinea doar conferentiar cu toate ca era un matematician senzational. Se înscrisese la legionari fiindca ei îi promisesera ca-l avanseaza, dar nu cred ca era convins. El a avut ceva necazuri din cauza lui Ţiteica înca de la începutul carierei, din 1921, când a primit o bursa la Gottingen. În loc sa-l îndrepte spre marii algebristi de acolo, l-a trimis la un profesor Landau. Abia în 1930 l-au facut conferentiar si eu l-am prins asa. În 1942 i-au facut propria catedra de algebra.   Va mai citea si poezii la cursuri? Eu l-am prins într-o perioada în care se dezicea de el ca poet. Îi repugna sa i se aduca aminte de asta.   Lui Barbilian îi cam placea sa chefuiasca... Va lua cu el în oras? Da, dupa cursuri ma lua la Nestor sau la Capsa. Odata m-a facut sa chiulesc de la un curs plicticos si am plecat la 9:00 de dimineata la Nestor. El bea svart cu coniac si discuta despre orice. Era asa de fermecator ca nici nu mi-am dat seama cum a trecut timpul si a venit chelnerul cu nota, se facuse 11:00 noaptea.   Stiu ca era un tip coleric si chiar mai sarea la bataie... Da, se enerva repede. Am auzit ca l-a pocnit pe un student de-al lui, unul Siretchi, care a fost obraznic cu el. La noi se purtau nedrept cu el. Era mai apreciat la Gottingen decât la Bucuresti. La o întrunire a matematicienilor din tarile latine, la Palma de Mallorca, a fost ales unanim sa prezideze, iar aici nu îi dadeau catedra Ţiteica si Pompei. Stiu ca Ţiteica i-a ratacit lui Barbilian un memoriu asupra seriei hipergeometrice si cu incursiuni de tip Gauss, ceva senzational. Îl facuse în 1918, când era în razboi la partea sedentara, pe Prut. S-a pierdut definitiv, nici Barbilian nu l-a refacut. Era dragut ca la Capsa Barbilian se certa si se împaca frecvent cu Camil Petrescu si Alexandru Rosetti. La un moment dat, era "dusman" cu Rosetti si s-au întâlnit în usa la Capsa. Si-au întors spatele reciproc si s-au pocnit spate în spate.   EpurariErau si comunisti printre matematicieni? Erau câtiva mai de stânga, printre care si Simion Stoilov, care în timpul razboiului , în Franta, a fost alaturi de partizani. Multi se facusera conjunctural, dupa 1944, de frica epurarilor. Si pe mine m-au epurat din Universitate, se facuse o comisie condusa de profesorul Aristide Hallanai care i-a dat afara pe toti cei neconvenabili politic. Mai târziu, profesorul a regretat ce a facut. Eu eram convins ca o sa fie jale cu ei în sfera rusilor. Am avut în casa o institutoare, madmoiselle, Arlette Dugas, frantuzoaica, care fusese la curtea tarilor, l-a cunoscut si pe Rasputin, mi-a confirmat ca acesta era un fel de hipnotizator. Ea stia multe despre Rusia, prinsese acolo revolutia. Intrase în serviciu la familia mea în 1933 si a murit aici în casa, în 1968. Era nascuta în 1889 la Saint Nazaire. Ne povestea de curtea tarilor, unde fusese companiona doamnei Gorubova, doamna de onoare a tarinei. Asa am învatat frantuzeste. Reusise sa scape din Rusia cu Transsiberianul si cu un vapor de la Vladivostok. Ajunsese ca instituoare aici mai întâi la ministrul Tazlaoanu si apoi la o familie Cernat. A ramas aici, tin minte ca a primit cadouri când a venit De Gaulle în România a primit cadou o râsnita, care acum e la ginerele meu, în SUA.   Stiu ca Barbilian statea tot aici, în zona... Va vizitati? Da, statea pe Carol Davilla la numarul 9. Ca o coincidenta, el iubea foarte tare animalele si acum acolo e un cabinet veterinar. La 1 aprilie 1961, eram la Gradina Botanica, sa iau niste rasaduri de la directorul Tarnavschi, cu care eram prieten. La un moment dat a aparut Simion Stoilov, cu cea de-a doua nevasta. Tarnavschi m-a scos din birou, dar am auzit ca Stoilov se interesa cum sa ajunga la Barbilian. A fost ultima lor întrevedere, Stoilov a murit dupa trei zile. În aceeasi seara, pe la 9:00, m-am dus pe strada Doctor Lister sa iau niste fructe de la un magazin tinut de armeni. Am dat nas în nas cu Gerda Barbilian, nevasta lui. Era înnebunita ca Dan vrea portocale, dar armenii nu mai aveau. Eu luasem de dimineata, asa ca am plecat acasa, le-am luat pe ale mele si i le-am dus.   Tatal dumneavoastra era avertizat ca o sa aiba loc actul de la 23 august? Da, stia de la partid ca o sa se petreaca ceva. Se simtea în tara ca ajunsese rea situatia. În primii ani de razboi în România era prosperitate, frontul era departe, petreceam la baruri, la Fu Chang, era unul cu jazz. Am constientizat ca o sa se petreaca ceva atunci când au început sa bombardeze americanii în 1944, la 4 aprilie au distrus chiar casa mea.

2009-11-28